HORA este dansul tradițional românesc, care unește într-un cerc întreaga adunare. Oamenii se țin de mână și cercul se învârte, de obicei în sens invers acelor de ceasornic. Timpul se dilată, clipele se transformă.
La 100 de ani de la Marea Unire, hora apare în viziunea noastră ca un ceas, care are dansatori în loc de ace, suprapus peste un astru geometric cu raze dinamice.
Limbajul simbolurilor este universal valabil și va fi intotdeauna actual.
La prima vedere observăm soarele. „ Semnele solare inundă, în mod irezistibil, forma și decorul obiectelor din ambianța țărănească, obiecte realizate din materiale diferite, prin tehnici diferite și mai ales cu funcționalități diferite”(Constantin Prut, Calea Rătăcită). Dar dacă privim în profunzime, rozeta este alcătuită din nouă personaje, fiecare aparținând unei regiuni din România (Banat, Bucovina, Crișana, Dobrogea, Maramureș, Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania). Dansatorii se țin de mână și alcătuiesc perfecțiunea. Centralitatea și mișcarea anunță limbajul solar, provenit din cosmosul gândirii populare. Dacă analizăm elementele din care este alcătuit desenul horei, observăm simboluri precum „unda apei”, văzută din perspectiva zig-zagului. Valurile mereu reluate înseamnă puls, curgere, respirare, înseamnă rostogolire a clipelor prin istorie. Aceste forme vechi sunt impregnate încă de prestigiul apelor primordiale. Aceleași simboluri crestate reprezintă și „dinții de lup”, al căror dinamism se suprapune peste elementele statice solare, cum ar fi „rombul” sau „roata”. Rombul instituie în imagine un nou sentiment spațial și temporal. Este o formă care, desi are colțuri, reprezintă soarele. Preluat dintr-o lume care pare imaginară, rombul se repetă de nouă ori în desenul cercului și este pregătit să călătorească „peste nouă mări și țări”. „V-ul repetat, cap la cap, dă naștere X-ului; dar și rombului, dacă simetria pornește, dimpotrivă, de la cele două ramuri depărtate. Prima figură închisă a geometriei și-a făcut apariția; faptul că centrul este indicat printr-un punct dovedește din plin că omul prehistoric este conștient de ea.” (R. Huyge, Op. Cit., p.122.) „Roata”, asociată cu trecerea timpului, ne arată că împreună suntem mai puternici, ca într-o horă. La finalul călătoriei prin simbolistică dezvăluim un ultim „prim element” – „punctul” – care reprezintă, în plan spiritual, sediul capacității umane de a locui lumea. Instituirea punctului apare ca o fază necesară a jocului intelectual, iar aici face parte din imaginea stilizată a omului. Lemnul de fag, cu finețea fibrei și culoarea plăcută, își va continua viața prin artă, iar un alt strămoș de-al lui va fi plantat în schimb, pentru a duce mai departe povestea. Crestătura cu dalta în lemn este o sursă de inspirație continuă și astfel, cu ajutorul tehnicii moderne, au fost făcute șanțuri firave în medalioanele rotunde, unice ca formă și aspect. Finisajul manual durează mult și este migălos, fiecare obiect fiind ales cu grijă.

După cum unii dintre voi știu, proiectele pe care le facem au poveste, simbol, suflet.
Masa cu cele nouă scaune apare ca o completare a poveștii Tissot 1918-2018. Imagini din trecut vin să întregească prezentul. Hora aduce în prim plan comunicarea, interacțiunea, jocul. Astfel, medalia primită în cutia ceasului are scopul de a crea legături între oameni. 1918 oameni care formează o comunitate, dornică să împartă bucuria lor și celorlalți. Medalia se întoarce la tine, plină de sens. Lumină pentru România.
#freemiorita #albiniprassa #tissot

Masa HORA
Proiect: Șezi / Ion Schiau
Manoperă: Chiorean Cornel / Șezi
Sculptură: Chiorean Cornel
Strunjire picioare: Radu Loiș
Material textil: Eugenia Lois / Radu Loiș
Lemn: stejar @ Valger Lemn

Scaune cu modele din 9 regiuni (Banat, Bucovina, Crișana, Dobrogea, Maramureș, Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania)
Proiect: Șezi / Petrana Costa (bunica Octaviei)
Manoperă: Șezi / Chiorean Cornel
Model laser: Laser Cut Crafts
Crestare nume regiune: Chiorean Cornel
Strunjire picioare: Radu Loiș
Lemn: stejar @ Valger Lemn